Odontologia cuprinde un intreg arsenal de manopere terapeutice menite sa redea estetica si functionalitatea dintilor, afectati de diferite probleme cum ar fi: boala carioasa, discromii, fracturi sau fisuri, afectari parodontale sau ale organului pulpar (“nervul”).
Caria dentara este o leziune distructiva pentru tesuturile dure dentare. In faza incipienta nu doare, si nu este perceputa de pacient. In momentul aparitiei durerii leziunile sunt deja avansate. Numai un control regulat permite stomatologului sa surprinda in faza incipienta leziunile carioase. Cu cat este surprinsa mai devreme cu atat sacrificiul de tesut dentar este mai mic, tratamentul mai putin costisitor si mai conservativ.
Pentru mult timp amalgamul dentar a reprezentat materialul de electie in realizarea obturatiilor dentare (plombelor), insa acesta prezinta numeroase dezavantaje: aspect total inestetic, coloratii dentare aparute in timp, sacrificiul mare de tesut dentar. Totodata au existat o serie de controverse cu privire la cantitatea de mercur care se elibereaza in organism si care ar avea efect toxic, astfel ca in ziua de azi tot mai multi pacienti solicita inlocuirea obturatiilor de amalgam cu materiale composite.
Evolutia continua a materialelor composite si a tehnicilor adezive a permis o abordare mai putin invaziva a leziunilor carioase. Compozitele cu particule nanohibride sunt cele mai performante la ora actuala, prezinta o estetica deosebita si rezista solicitarilor mecanice din zona laterala.
Exista totusi anumite limite legate de obturatii (plombe). Dintii care au beneficiat de tratament de canal (“li s-a scos nervul”), in special cei din zona laterala (“masele”), datorita distructiei mari care au suferit-o, se recomanda a se acoperi cu coroane de invelis, pentru a nu risca o fractura dentara si pierderea ulterioara a dintelui. In cazul in care distructia coronara este foarte insemnata dar dintele ramane vital (cu nerv) se recomanda realizarea unei incrustatii (sau inlay/onlay). Incrustatiile sunt “plombe” din ceramica de obicei, realizate in laboratorul de tehnica dentara. Sunt semnificativ mai scumpe decat obturatiile conventionale, insa prezinta o serie de avantaje: au o estetica superioara obturatiilor conventionale, isi pastreaza integritatea o perioada mai lunga de timp, asigura un punct de contact corect cu dintele vecin chiar si in cazul distructiilor mari, nu prezinta contractie de polimerizare, neajuns intalnit la restaurarile directe voluminoase.